Ce s-a intamplat pana la urma in Eden?

Citesc Biblia mai nou intr-o maniera ce ar putea fi, pe nedrept, considerata cabbalistica. Capitolul X al cartii si vesetul x, corespunzator capitolului. Evident, nu ma pot abtine si citesc si ce e un pic mai sus sau mai jos decat portia Xx.

Geneza 3 este inca suficent de misterios pt mine. Nu neaparat din cauza ca sarpele a vorbit, sau pt ca Adam si Eva au invata sa coasa sorturi ca Matrix - in 2 min. Ceea ce e misterios este ca, in acord cu intreg NT, ceva s-a modificat atunci in natura umana. Ceea ce e hmm, ciudat. De ce?

1. In primul rand, sa ma lamureasca si pe mine cineva ce continea fructul ala incat sa-l faca sa moara pe Adam? Mai mult, cum se poate ca digerarea stomacala a niste atomi de bla-bla sa aiba consecinte la nivel…sufletesc/caracterial/spiritual/etc.? Alo, ma aude cineva? Adica Adam mananca “marul” si apoi se schimba dramatic un macaz la nivel spiritual?

2. Bun, bun, sa zicem ca pana aici mai merge. Acum insa, cum se poate ca in creatia lui Dumnezeu care functioneaza dupa legile destul de stricte, sa fim seriosi, ale lui Dumnezeu se poate opera o modificare fundamentala? Matematic vorbind, sistemul lui Dumnezeu functiona cu anumite date. Dupa Geneza 3, hop, apare un intrus in om. Hm. Cum se impaca asta cu modelul legilor lui Dumnezeu?

3. Adam ca Adam. Ok. Problema lui. Dar in celulele mele cum a ajuns tendinta naturala spre pacat? Io, “je” biologic vorbind cum am ajuns sa ma molipsesc? Cum a ajuns aceasta “alta lege” in madularele mele, vorba lui Pavel? De ce ar trebui sa imi pese de mecanismul asta de transmitere a coruptiei lui Adam? Pai, dintr-un singur motiv: pentru ca salvarea adusa de binecuvantatul Iisus Hristos opereaza la nivelul madularelor mele. Ce schimba in mine mantuirea divina? Cum afecteaza ceva facut acum 2000 de ani, acceptat de mine prin credinta, biologia celulelor mele? Hm x 2.

4. Pana la urma, ce e omul? Dpdv edenic, post-edenic, si hristic? Ca pana la urma, cam asta e tot ce avem pe pamantul asta din cele promise in veacul de apoi: un om transformat. Nu o insigna, nu o cruciulita, nu un set de cuvinte distinctive, nu ce stiu ce gesturi. Ci niste madulare asamblate laolalta in sticla cu bromura de argint pe spate. Iata noul om, pe urmele OMULUI Iisus Hristos!

Ce e omul nou….ce e omul vechi….ce e omul pana la urma?

Heurisko.

Forta Cartilor

Sunt destul de surprins de titlurile si modul in care ultimele 3 carti mi-au cazut in mana (si de acolo in ochi si in cap):

1. Prima carte, luata absolut intamplator - fara a avea nevoie de ea la ceva anume - a fost New Testament History de F.F.Bruce, scrisa inainte de Sanders si Noua Perspectiva. O tratare comprehensiva a perioadei intertestamentare si a primului secol crestin. Asta m-a pregatit pentru…

2…Mesia de N.T.Wright. O excelenta tratare sumarizanta a lucrarilor sale anterioare. De data asta un autor de dupa Noua Perspectiva inscris in The Third Quest of historical Jesus. Asa cum ii spuneam si lui Kiri recomand cartea tuturor celor ce Il iubesc pe Iisus.

3. Lucrarea de anvergura a lui Neagu Djuvara Civilizatii si tipare istorice. O excelenta privire de ansamblu asupra istoriei universale, a sensului ei, scrisa aproape profetic (tiparita fiind in 1976).

Carte, cinste cui te-a scris!

Samitu’

A inceput samitu’ nato. Atitudinea intretinuta, din pacate, de mass-media a fost ilustrata de un cetatean intervievat in chiar prima de zi de pregatire - cand incepea amenajarea celebrului culoar unic. Citez: “să se ducă NATO la mă-sa acasă!”. Bun. Deci sper ca nu toti romanii gandesc asa. Pentru ca ar fi pacat. Pe de alta parte nici nu au cum sa gandeasca prea mult altfel tinand cont ca autoritatile nu s-au chinuit sa faca multa reclama summit-ului, in care sa ne dea pe spate ca ce bine ca vine la noi OTAN asta. Iar mass-media tine isonul. Asta e. Las’ ca o sa mai fie ocazii d-astea cand o veni fifa sa tinem campionat mondial la noi. Numai ca arbitrii vor fi dotati cu cascheta ca la fotbal american ca pe Giulesti e molto periculosso.

S.O.S. Parcul Scufundat!

Mi-aduc aminte de parcul copilăriei. Purta un nume mirific pentru mine. Pe atunci. Am aflat când m-am făcut mare că mirificul “Moghioroș” a fost comunist. Păcat de el. Parcul care i-a purtat numele, și care încă i-l mai poartă (cum să nu îl mai poarte? Ce, nu mai e comuniști în țară?) a fost locul multor întâlniri între copii și copii, mămici și mămici etc. Apoi a venit școala ca loc de întâlnire. Tot între copii și copii, părinți și părinți (temutele ședințe cu părinții) etc. Apoi…

…apoi ce? Care sunt spațiile publice unde se întâlnesc creștinii? Bisericile, veți zice. Și nu greșiți…prea mult. Dacă ar fi să ne uităm la parcuri, școli, mall-uri, agore intravilane și apoi să le comparăm cu biserica vom observa că, din păcate, biserica baptistă începe să semene din ce în ce mai mult cu un loc al LITURGHIEI COMUNE decât un loc al PĂRTĂȘIEI COMUNE (sic!) Mai este azi biserica baptistă locul unde se schimbă impresii despre Dumnezeu, unde se întrețes experiențele de peste săptămână, unde se amestecă rangurile, unde deopotrivă “prichindei și bunici se-ntâlnesc deseori”? Nem. Biserica nu mai un spațiu public decât în ce privește locația. Dar în ce privește schimbul de experiențe cu Dumnezeu/descoperiri din Cuvânt/îndemnuri în iubire/, ei bine schimbul/schimburile acestea specifice unui loc public, unui parc nu mai este/sunt.

În (mereu tot) recenta chestiune a delațiunii pastorilor și membrilor, s-a enunțat nevoia întocmirii unei comisii de “patriarhi” (oameni maturi spiritual) care să fie un loc comun unde cei implicați în delațiune să poată să se descarce. Mda. Lăudabil. Având în vedere că biserica locală pe care o slujeau acești delatori nu mai e un loc comun pentru pocăință și acordarea iertării, evident e nevoie de un alt loc comun. Alt spațiu public. Am afirmat mai demult că dacă există astfel de oameni maturi spiritual în Țara asta Românească atunci ar fi fain să îi vedem și noi la înaintare. Unde apar ei în fața întregului popor baptist ca să ne îndrume? Care e spațiul public al baptiștilor români? Congresul? Yeah right…Conferința Națională? Da-da…A.G. ale comunităților locale? Poate. Dar nu și în anumite zone ale țării…Și atunci în ce parc se întâlnesc ei? Ca să merem și noi să interacționăm cu ei. În trecut, se comunica prin circulare cu țara. Azi blogulara e înfierată. Mă rog, fiecare cum crede.

Dar tare mă tem să nu ajungem cumva să nu mai avem pic de spațiu public, să ajungem o mare de spații private care nu mai știu interacționa. Că atunci “patriarhii” chiar nu ar mai avea cum să ajute! Salvați parcul baptist!

Demascând docetismul (II)

Nu știu ce te-a atras să click-uiești articolul ăsta. Poate „demascând” (îți plac demascările?), poate „docetismul” (chiar îți place istoria Bisericii?), poate „(II)” ( ești matematician/ă). Mă rog, în oricare fel vei fi aterizat aici uite despre ce e vorba:

La școala teologică pe care am urmat-o am avut profesori buni. Așa. Primul și primul lucru pe care l-am învățat atunci când am început studiul doctrinelor creștinismului a fost doctrina despre REVELAȚIE. Adică despre cum aflăm noi care e faza cu Dumnezeu, omul, păcatul, Iisus etc. De unde aflăm noi despre cine e Dumnezeu și ce vrea El de la noi?

Răspunsurile greșite, pe care am fost sfătuiți să nu le urmăm erau:

1. RAȚIUNEA ne poate spune ceva valid despre Dumnezeu. Așa ziceau ăia de pe vremea lui Darwin și dup-aia.

2. SENTIMENTUL ne poate spune ceva corect despre Divinitate, prin experierea lui Dumnezeu. Das Gefuhl. Mă rog.

(3. TRADIȚIA ne este autoritativă. Etc.)

Varianta câștigătoare:

4. R-E-V-E-L-A-Ț-I-A!!! Este singura metodă de cunoaștere validă/autentică despre Dumnezeu. Revelația/descoperirea ce se coboară din cer sub forma Cuvântului: Întrupat, Scris, predicat. Revelație prin faptele divine și prin cuvintele divine.

Eh, acum e atunci. Mintea mea a înghițit repejor epistemologia (a se citi „chestia”) asta, fără să mă întreb dacă are și corespondent în realitatea extra-campusială. Avea și nu avea.

Ceea ce am zis în articolul precedent despre dubla natură a Dumnezeului Întrupat are un prim efect în modul în care noi îl citim/gândim/percepem pe Dumnezeu. La început noi am accentuat că Iisus e really Dumnezeu, în contra celor care ziceau doar că a fost un mare învățător. Apoi, secolul 19 a adus cruciadele pentru ineranța (fără greșealitatea) Bibliei, tot în contra celor ce ziceau că e doar compoziția unor oameni. Subliniind muuuult de tot că Dumnezeu a luat inițiativa de a ni se descoperi prin Cartea Lui, prin OMUL lui, am ajuns să uităăăăăăm că primul act de descoperire divină (i.e. revelație) este însăși creația pe care a făcut-o cu mânuța Sa. Desigur, nimeni nu a contestat că Dumnezeu e Creatorul, dar nici nu s-a murit de interes în a descoperi pe Creator din creația sa. Eventual, unii cu Biblia într-o mână și atlasul în cealaltă încercau să le potrivească într-un lecsó satisfăcător.

 

Principalul domeniu unde am pierdut noi, evanghelicii, teren, a fost în universitățile care produceau manualele tinerelor generații. Acolo s-a instaurat știința creației fără de Creator. Și de la Darwin încoace, creația smulsă din lesa Creatorului iubitor este folosită/îndreptată împotriva Lui și a celor ce încă mai cred în El.

De ce zic că am pierdut teren? Mentionați 1 om de știință român evanghelic de care a auzit lumea. Fie înainte de ‘89 fie după. Acum ziceți 1 pastor evanghelic de care a auzit lumea: 1…2…3…hai că sunt mai mult de 3. De ce mai mulți pastori și mai puțini oameni de știință? Pentru că viața de aici oricum e mizeră și trece. Aia de dincolo contează. Aici e docetismul. Cei 30 de ani ai lui Iisus până la începerea lucrării, ce-a mâncat el 3 ani jumate dacă tot era pe drum, ce credeau ăia din vremea lui despre feciorul tâmplarului ajuns profet, astea nu ne interesează prea tare. Creația adusă în ființă prin Logos…cine are timp și chef să o studieze.

Și atunci poate că e adevărat că Biblia și știința creației se contrazic. Mult noroc celor ce cred asta.

Ce-mi doresc eu însă pentru Octavian este să poată să Îl cunoască pe Dumnezeu nu doar ca pe Ăla din cer, ci și ca Cel ce a creat minunat pământul ăsta pe care ne trudim. Și cunoscându-l să poată povesti apoi despre El generației Lui.