Nu l-am avut prea des, insa imi e bine intiparit in minte. Din fericire (?) m-am impotmolit de mai multe ori in cap decat efectiv in realitate. Incepe de ceva vreme sa ma cuprinda sentimentul de “si-acum incotro?” privind la cartea Daniel. Ceea ce parea un laborios studiu academic al cartii devine mai degraba un fel de Minos Adventure pentru Tezeu si friends. Atata ca nu am niciun minotaur sufland in ceafa.
Bunaoara, ma uit – asa de bun simt – la regii din perioada lui Daniel. Mari si lati sunt doar 2: Nebukadnetzar si Kurus. Adica Nabucodonosor si Cirus. Nothing special pana aici. Problema apare atunci cand in cartea lui Ieremia, Nebukadnetzar e numit de Domnul “slujitorul Meu”. De genul “Stalin si poporul rus libertate ne-a adus”, cand de fapt asta a pradat si ucis. Vrei sa citim mai departe? In cartea lui Isaia (in acea parte a ei numita, la disperare, deutero-Isaia de altii care au ajund la dead end) Cirus beneficiaza de vreo 2 capitole, precum si de titlul de Uns (“mashiah” – da, da exact ca cu privire la Yeshua) al lui Adonai. Ma rog, si sunt niste afirmatii acolo foarte pretentioase.
Pana acolo incat ajungi sa intrebi daca chiar exista profetizare atat de exacta a viitorului cu atata timp inainte? Sau daca e adaugare mestesugita post-eveniment? Raspunsul superfluu ar fi ca “da” la intrebarea 1 si “nu” la a doua. Dar nu cred ca asta e raspunsul adevarat. Cred ca raspunsul la intrebarea de mai sus – vitala de altfel pentru respectul si credinta in Scriptura/Canon – nu poate fi dat prompt. Cred ca e nevoie de aprehensiunea intregii palete de semnificatii a intrebarii si a intregului spectru de consecinte ale raspunsului.
Asa ca raspunsul poate fi NU. Si atunci lucrurile pot fi facute mai simple. Oare? Sau raspunsul poate fi, in ciuda oricarui common sense contemporan, DA. Si atunci lucrurile se complica un pic. Si se simplifica in acelasi timp, culmea.
Asa ca trebuie sa merg un pic inapoi de pe strada lui Daniel sa vad ce resurse a avut el la indemana. Pa!
Comentarii recente