in zilele lui Pontius Pilat

Mda. Audiam azi din nou Sf. Liturghie in format mp3 (:D) si mi-a sarit in urechi un lucru atat de linistitor incat trebuie sa il spun. Crezul crestin, cunoscut indeobste ca cel de la Niceea (care de fapt e de la Constantinopl, 381 d. Hr.), contine afirmatii tare frumoase, pretentioase, puternice. Intreaga tesatura, insa, s-ar putea destrama intr-o masa informa de credulism (chiar politic corect in postmodernitate) de n-ar fi ancorat temporal cel putin cu 2 ancore: una e Biserica (nu intrebati care – pur si simplu Biserica) si cealalta e – bless his heart – Pilat din Pont.

Parintii bisericii, la Niceea, au avut suficienta minte de Sus cat sa includa in crez reperul istoric de nedemontat al crucificarii Mantuitorului sub procuratura lui Pilat. Iata un magistrat roman, care chiar a existat, un reprezentat al atat de stimatului Imperiu Roman care e conectat la persoana lui Iisus. Iisus chiar a existat in istorie, si exact in istorie a spus niste lucruri cam “traznite” pt un simplu homo sapiens. A discutat chiar si cu acest nefericit Pilat.

Faza cea mai tare e ca Iisus cel crucificat in mandatul lui Pilat s-a si intors la viata (tot in mandatul lui Pilat). Invierea insa nu mai este pusa sub steaua lui Pilat ci sub cea a marturiei (a confirmarii ca asa s-au petrecut lucrurile) Bisericii.

Nu pot deci sa nu ma bucur ca Iisus nu e o fantasma inventata ca sa ne simtim unii bine, ci chiar a existat istoric si a facut niste chestii absolut remarcabile in amarata asta de istorie a umanitatii.

Nice!