parabolele lui Iisus (reloaded)

Mda. Deci e bine sa mai cercetez si stats-urile din cand in cand. Aflu pe aceasta cale ca “parabola” a fost cautat cam de multe ori si a indicat poporul setos de cunoastere spre alterema. De ce ne intereseaza parabolele, si  – in spetza – pildele Mantuitorului?

Mie unuia nu mi s-au parut, pana recent, prea interesante. Da, erau povestioare acceptabile, dar prea banale pentru mine. Pana cand am mai citit si io pe unul altul, cum ar fi N.T Wright, George E. Ladd, Marius Cruceru si am ajuns la concluzia ca pildele erau povestiri/povesti tare captivante pentru cei de atunci, povesti ce ii inglobau pe ascultatori in desfasurarea actiunii, conducandu-i astfel spre intelesul final.

Numai dupa ce m-am saturat si eu pana in gat de discursul exclusiv rational am inceput sa apreciez fascinanta forta motivatoare si explicatoare a povestilor. M-a ajutat mult si Lord of the Rings. M-a ajutat si predica unuia dintre vorbitorii ne-facultizati de la inmormantarea bunicii mele. Si am simtit ca inima reverbereaza nu atat la glorioase expuneri rationale, cat la povesti atent mestesugite.

Asa ca revin la parabole, spunand (discursiv, stiu…imi pare rau ca nu am o poveste pentru asta) ca sunt (si pot fi si pentru noi) cele mai tari povesti care au fost spuse. Din 2 motive:

1. le spunea cel mai iscusit Povestitor

2. subiectul lor era cel mai incitant – Imparatia lui Dumnezeu vine langa noi, pe Terra.

Asa se face ca batalia pentru suflet se da si se va da prin intermediul unor naratiuni frumos spuse cu privire la metanaratiunile cruciale pentru existenta fiecarui om.

De masura in care vom reusi sa “parabolizam” Adevarul – asemeni Domnului Iisus acum 2000 de ani – depind…multe…