Etichete
20 000 leghe sub mari, Abecedar, books, Highlander, imitation Christi, Jaroslav Pelikan, Jesus through the Centuries, Jules Verne, pinball
***mai trebuie sa explic principiul pinball-ului (flipărelor)?***
De ceva vreme incerc sa imi dau seama, asa…intr-un mod mai ordonat, de cartile (what else :D ?) care m-au (de)/(re)format. Trecand peste Abecedar si “20 000 leghe sub mari“, si peste tot felul de manuale pentru tot soiul de materii, imi vin in minte cateva titluri bune. Da’ bune, domn’e!
O luam cronologic, ca asa am ajuns pana aici: in ordinea citirii lor. Asadar, pentru astazi:
1. Iisus de-a lungul secolelor de Jaroslav Pelikan
(despre autor are Danut Manastireanu un articol pertinent). Impresia mea despre autor,in urma lecturii: are mult bun simt, asa, ca om. In plus, posedă indeajuns fler academic incat sa extraga date relevante, in cantitate optima, din cei 2000 de ani de imitare (mai mult sau mai putin fidela – gradul de fidelitate e temeinic explicat in carte) a lui Hristos.
Dintru-nceput mi-a dat headshot dedicatia pre lingua latina: “nihil amori Christi praeponere” = (la pers. a II-a) “sa nu pretuiti nimic mai mult decat dragostea lui/dragostea de Hristos“.
Dupa cum devine evident dupa primele capitole, Rabi Yeshua are existență de-a lungul secolelor doar prin intermediul cristoforilor săi. Chiar si asa, relatand despre Iisus “în reflexie”, povestea este narata captivant de Pelikan; atat de captivant incat inchizi ultimul capitol cu dorinta ca atat J. Pelikan, cat si cititorul sa fie Highlanderi, pentru a prinde si urmatorii 2000 de ani de imitatio Christi.
Pingback: Pinball effect of Books (1) « Persona
Sigur că mai trebuie! Că nu e la fel de clar ca Bowling effect-ul, sau Roller-coaster effect-ul sau etc. effectul.
Deci, pentru unii, chestia cu ciocnitul haotic de ciuperci care să te-azvârle în toate direcţiile şi să-ţi crească punctajul (numit şi quotient) poate fi un principiu foarte periculos. Nu mai bine cad liniştit toate bilele în hău, unde e linişte şi pace fără competiţie deşartă? Apoi, îţi dai seama că, orice-ai face, o iei la vale, ramolit sau în puterea minţii, şi trebuie să fii FOARTE atent ca să reuşeşti să mai amâni deznodământul? Şi ce rost are toată strădania, frate, că tot acolo ajung bilele, cu sau fără puncte la activ! Aşa, să nu uit: da’ e voie să zgâlţâi sau să ridici masa, şi cât de tare? Şi ultima chestie: există şi unii care nu joacă decât la flipăre fără ciuperci otrăvite — e normal să aibă acelaşi punctaj, domle?
:). Bine ai grait. “haotic”. Vezi ca si haosul are legile sale, care Ii sunt Lui binecunoscute. Evident ca in final ajungem tot in hău, dar macar sa ajungem cu punctaj mare. Ca punctajul il iei cu tine…dincolo…Am senzatia ca unele carti nu le aleg eu, ci ma aleg ele pe mine. Acestea sunt cele ce fac obiectul seriei.
Si nu, nu se zgaltaie masa ca suntem gentlemani. Ne bizuim pe hazard (wtm).