ce s-a intamplat pana la urma in eden…(2)

Pe langa postul despre parabole (care oricum merge updatat si expandat, stiu, stiu) asta cu Edenul a fost tare citit. Nu atat pentru continut, cat pentru ecourile intrebarii. Cred eu. Ce ar mai fi de adaugat sunt urmatoarele:

1. din punct de vedere al investigatiei istorice nu dispunem decat de 1 singura sursa exact pe subiect – in speta naratiunea din Geneza – plus o serie de naratiuni, numite de unii “mituri”, mai mult sau mai putin concordante despre o pierduta varsta de aur a omului. Ceea ce pentru omul contemporan, care e obisnuit cu macar o fraza pe zi de genul “cercetatorii au descoperit ca…”, e cam putin, nu? Nu ne-am dori macar 3-4 relatari despre Adam in Eden asa cum avem 3-4 relatari despre Iisus in Ghetsimani, de exemplu?

2. Cu toate acestea, simtim (cei mai multi dintre noi) ca ceva radical s-a petrecut acolo, ceva care, desi nu raspunde la metoda istoriografica cu care ni-s familiarizati, ne afecteaza in prezent. Iar asta ne intriga.

Nu pot sa nu ma gandesc ca daca nu suntem pe deplin constienti de ce s-a petrecut in Eden nu vom putea intelege (nu in sens noetic, ci salvific) mareata salvare adusa de Iisus pe Golgota. Golgota fara Eden nu prea are sens; Eden fara Golgota nu are nicio speranta.

Duamne Isuse, da’ mare gradina ai…cum faci fatza?

Un – fara indoiala – foarte bine intentionat domn Jim Burklo indeamna AICI la a reflecta la intrebarea ‘cine este Iisus-ul tau personal?’

Spicuiesc din introducere: ‘potrivit normelor curente in materie de jurnalism si analiza istoriografica, nu stim prea multe despre Iisus.’

Din cuprins – ‘de vreme ce stim atat de putin despre adevaratul Iisus, majoritatea lucrurilor pe care le afirmam despre El sunt rodul imaginatiei noastre personale si colective’.

Din apropierea incheierii ‘intemeindu-ne pe creativitatea primilor crestini, putem imagina/fauri un Iisus pentru zilele noastre’.

In final, autorul ne indeamna sa ne gandim cum arata Iisus-ul care ne impinge azi la a fi mai buni, mai bravi, mai etc si sa ‘il inventam pe acesta pentru noi’. Astfel, zice el, ne vom alatura norului de martori care au inventat un Iisus pe care ‘sa-l poata adora in devotiune’, pe care sa-l poata ‘iubi si sluji’ pana la sfarsit.

Buuun. Jim-cel-neinventat-si-real de mai sus face parte din paleta crestina contemporana, in dreptul culorii numite ‘crestini progressive, i.e. progresivi/progresisti’. Toata stima. De ce mi se pare trasnaia simpatica ?

1. Pt ca deja de prin 1906 un anumit domn Albert Schweitzer a dat cu mult academic flit unei astfel de abordari a lui Iisus cel istoric, demonstrand ca istoriografia germana de pana la el a creat paishpe feluri de Iisus istoric, neajungand la Cel cautat.

2. Pt. ca Jim-cel-real are o incredere candida in imaginatia omeneasca, atribuind, se pare, aceeasi legitimitate multiplilor Iisusi-plasmuiti-de-inaintasi. Motiv pt care Iisus-cel-imaginat-de-studentul-la teologie-Stalin ar trebui sa imi inspire la fel de mult respect ca si cel imaginat de Jim Burklo. Cine nu e de acord cu ce zic io, va pati ce au patit multi preoti de mana lui Stalin.

3. Pt ca e ok sa ai un Personal Jesus, vorba fr. Depeshmod ( :P). Dar ce te faci cu inflatia de Iisusi ? Cum vom mai putea iubi impreuna, adora impreuna, sluji impreuna, marturisi impreuna ? Ah, am uitat ca progresivii nu au in vocabular cuvantul IMPREUNA.

So deci, ingaduiti-mi in final sa afisez si prima reactie la citirea articolului lui Jim, reactie pe care m-am abtinut sa o postez din prima. Asadar…cu tot respectul interuman…dar nu ma pot abtine sa nu LOOOOOOOOOOOOOOOOOOL !!!

Sa trec la liberalism?

***articol numai pt cunoscatori***

Disclaimer: acest post nu are legatura cu peneleu’ sau cu venitul in ginshi rupti la biserica.

Disclaimer 2 : ‘prietenii stiu de ce’

Tocmai am dat si eu peste blogul unuia dintre fostii profi vorbitori de limba engleza (si de romana simpatica), de pe vremea cand UEO avea 4 litere in loc de 3, iar Perioada InterTestamentala era o mare necunoscuta pentru mine. James face parte (de ceva vreme) din ramura liberala a crestinismului.

Ma gandii deci: care ar fi avantajele trecerii la liberalism in cazul crestinilor romani ?

Pai:

1. Ar citi oamenii Biblia mai mult decat o fac (poate) in prezent.

Ca unii carora le place sa decanteze (aparent) necontenit Sfanta Carte, liberalii intereactioneaza foarte mult cu ea, nu? Intrebati 10 oameni declarati crestini cat studiaza de-a fir a par Cartea, si va veti indoi dimpreuna cu mine ca veti gasi 10 din 10 care sa petreaca atata timp cu Biblia in fatza.

2. Ar fi mai multi oameni smeriti. Nu suntem niciunul vreuna din Persoanele binecuvantatei Treimi ca sa le stim pe toate. Asa ca de ce ne purtam adesea ca si cum intelepciunea ar incepe si s-ar sfarsi cu noi ? Daca am fi liberali, am realiza ca a fi tare mandru ca esti unic importator de dumnezeire pe Terra nu e ceva dragutz.

3. Ar fi mai multi oameni (mai) pasnici. Clifford Goldstein intr-o fraza celebra din ‘Ratiuni ale inimii’ spunea ca, parafrazez, ‘vreme de secole oamenii s-au injunghiat unii pe altii deoarece nu puteau cadea de acord cu ce se va intampla DUPA ce se vor fi injunghiat reciproc’. Pai nu? Iar cum spunea alt ganditor ‘progresul nu ne-a facut mai buni, doar ne-a ajutat sa nu ne mai dam cu bata in cap…ne-a civilizat armele’.  Pai cand consideri ca adevarul sta lipit de tine, normal ca de celalalt ce poate sta lipita ? Minciuna. Deci celalalt ori trebuie anihilat, ori trebuie convins sa adere la adevar. Cati nu au pierit ca in Worms: Armagheddon doar pentru ca din citadelele adevarurilor se aruncau obuze in stanga si in dreapta. In numele Adevarului, desigur.

4. Ar fi mai putini culcatori-pe-o-ureche. Atunci cand, ca liberal, refuzi certitudinile asumate neconditionat (numiti-le Ineranta, Sf. Traditie, Magisterium, descoperiri ale Duhului, Pastoru’) poti sa te asemeni cu barca Black Pearl pe marginea Maelstromului. Si atunci tre’ sa fii in priza pe bune, ca de nu te ia mama celui Rau (Davy Jones :P) si te duce la fund.

5. Ne-ar placea si calatoria, nu numai Destinatia.

Antihristul e printre ei. Alive!

Danut Manastireanu pune stultitia in reflector AICI.

Absolut delicioase sunt atat scurtul dar suculentul filmuletz, cat si linkul sugerat. Merita 5 minute de viata.

Va las si pe voi in dilema in care ma aflu eu. Care din cei 2 prezentati e intr-adevar Antihristul?

Sau o fi o trilema? Sau multi-lema?

I’m puzzled!

parabolele lui Iisus (reloaded)

Mda. Deci e bine sa mai cercetez si stats-urile din cand in cand. Aflu pe aceasta cale ca “parabola” a fost cautat cam de multe ori si a indicat poporul setos de cunoastere spre alterema. De ce ne intereseaza parabolele, si  – in spetza – pildele Mantuitorului?

Mie unuia nu mi s-au parut, pana recent, prea interesante. Da, erau povestioare acceptabile, dar prea banale pentru mine. Pana cand am mai citit si io pe unul altul, cum ar fi N.T Wright, George E. Ladd, Marius Cruceru si am ajuns la concluzia ca pildele erau povestiri/povesti tare captivante pentru cei de atunci, povesti ce ii inglobau pe ascultatori in desfasurarea actiunii, conducandu-i astfel spre intelesul final.

Numai dupa ce m-am saturat si eu pana in gat de discursul exclusiv rational am inceput sa apreciez fascinanta forta motivatoare si explicatoare a povestilor. M-a ajutat mult si Lord of the Rings. M-a ajutat si predica unuia dintre vorbitorii ne-facultizati de la inmormantarea bunicii mele. Si am simtit ca inima reverbereaza nu atat la glorioase expuneri rationale, cat la povesti atent mestesugite.

Asa ca revin la parabole, spunand (discursiv, stiu…imi pare rau ca nu am o poveste pentru asta) ca sunt (si pot fi si pentru noi) cele mai tari povesti care au fost spuse. Din 2 motive:

1. le spunea cel mai iscusit Povestitor

2. subiectul lor era cel mai incitant – Imparatia lui Dumnezeu vine langa noi, pe Terra.

Asa se face ca batalia pentru suflet se da si se va da prin intermediul unor naratiuni frumos spuse cu privire la metanaratiunile cruciale pentru existenta fiecarui om.

De masura in care vom reusi sa “parabolizam” Adevarul – asemeni Domnului Iisus acum 2000 de ani – depind…multe…