mater sou…de nenorocit, de terrorist!

***pentru ca nu inteleg cum cineva cu Biblia in mina poate fi adeptul liberalilor Americani***

Fraza dintre stelutze apartine unei doamne din USA, probabil baptista (n-am stat sa investighez prea mult la profile), foarte probabil republicana. Partea faina insa dintr-un articol al dumneaei (la care nu vreau sa-i fac trafic :P) este prilejuita de apararea pe care i-o ia Danut Manastireanu lui Alin Cristea.

Slalomand printre tot felul de suculente afirmatii fundamentaliste din articolul cu pricina, ajung la una cu adevarat brilianta. Iata-o:

Asa ca mi-e tare greu sa diger cum cineva in viziunile lui politice nu este indispus de milioanele de copii care sint avortati, de viata decadenta care se promoveaza si de alte lucruri absolut infecte, dar se sifoneaza ca un ticalos a fost bagat la apa cu scopul nobil de a scoate ticalosia din el si a micsora numarul de pacate care se pregateste sa faca.

Ma abtin de la comentarii. Deocamdata.

aforism da gara

8 fara 5. Ajung mai mult adormit decat treaz in Gara de Nord cu un personal. Tren personal. Acelasi decor: cetateni indreptandu-se in grup compact (iris?) spre gura. De metrou. Nu prea privesc in jos cand strabat gara, prefer sa ma uit prin jur. Aceleasi reclame, acelasi panou de informatii CFR, aceleasi gherete.
Si totusi. Pe un frigider din acesta – cum sa zic – de bere de gara, de mai mult de 1 an zace in fiecare vara un afis scris cu marker negru: “totul rece” (intelege fiecare ce vrea). In fiecare zi trec pe langa el rezistand imbielii(sic!) pe care o emana…
Pana azi. Cand am sorbit. Nu din berea rece. Ci diin intelepciunea trecatorului purtator de marker negru. Care a gasit cu cale, in miez de noapte,  sa lase pe respectivul afis, aidoma lui Zorro, litera lui favorita – in speta un bine plasat “T”. Va fac cinste si voua cu ce am sorbit si eu, luati aminte: “TOTUL TRECE”

in zilele lui Pontius Pilat

Mda. Audiam azi din nou Sf. Liturghie in format mp3 (:D) si mi-a sarit in urechi un lucru atat de linistitor incat trebuie sa il spun. Crezul crestin, cunoscut indeobste ca cel de la Niceea (care de fapt e de la Constantinopl, 381 d. Hr.), contine afirmatii tare frumoase, pretentioase, puternice. Intreaga tesatura, insa, s-ar putea destrama intr-o masa informa de credulism (chiar politic corect in postmodernitate) de n-ar fi ancorat temporal cel putin cu 2 ancore: una e Biserica (nu intrebati care – pur si simplu Biserica) si cealalta e – bless his heart – Pilat din Pont.

Parintii bisericii, la Niceea, au avut suficienta minte de Sus cat sa includa in crez reperul istoric de nedemontat al crucificarii Mantuitorului sub procuratura lui Pilat. Iata un magistrat roman, care chiar a existat, un reprezentat al atat de stimatului Imperiu Roman care e conectat la persoana lui Iisus. Iisus chiar a existat in istorie, si exact in istorie a spus niste lucruri cam “traznite” pt un simplu homo sapiens. A discutat chiar si cu acest nefericit Pilat.

Faza cea mai tare e ca Iisus cel crucificat in mandatul lui Pilat s-a si intors la viata (tot in mandatul lui Pilat). Invierea insa nu mai este pusa sub steaua lui Pilat ci sub cea a marturiei (a confirmarii ca asa s-au petrecut lucrurile) Bisericii.

Nu pot deci sa nu ma bucur ca Iisus nu e o fantasma inventata ca sa ne simtim unii bine, ci chiar a existat istoric si a facut niste chestii absolut remarcabile in amarata asta de istorie a umanitatii.

Nice!

Intalnirea blogger-ilor evanghelici

Bun. Cele 6 ore petrecute together au trecut fara a le simti. Pricepui pe scaun in sala stand (misto formulare, nu?) ca de fapt nu exista realitate “virtuala” si realitate “reala”. Ca prima este doar o extensie a celei de a doua, si ca responsabilitatile pe care le avem in lumea “reala” se prelungesc, natural, in cyberspace. De aceea bloggul e oglinda bloggerului :), prin urmare am fost motivat la a fi mai serios in activitatea de postare.

Chiar de la inceput, in timp ce cuvanta bunul meu prieten romoflorin, ideea de formator de opinie pe care a mentionat-o el m-a pus pe ganduri. E drept, orice blogger formeaza, intr-o mai mare sau mai mica masura, opinii in cititorii lui. Ma intreb io: autoritatea unui blogger migreaza din online in offline? Ca, de exemplu, cineva respectat/a in offline foarte probabil ca isi va gasi cititorii/clickuitori. Dar invers? Un blogger citit de multi, isi va influenta cititori daca se intalneste cu ei in offline, sau daca e vorba de o actiune de intreprins in offline?

Daca autoritatea migreaza din online in offline atunci s-ar putea sa avem de a face cu o arma tare…ascutzita. Care poate fi utilizat for good or for evil. Incep sa ma tem…

cand sus in inaltimi…

Mda…incep cu titlu de poem oriental antic, continuand si pe blog in nota ultimelor 2 luni. Incepe sa imi devina tot mai clar faptul ca fara o imersiune (de la vb. “baptizo” in gr. :P ) consistenta in lumea babiloniana a sec. VI i.Hr. nu voi avea prea mari sanse sa pricep cele scrise de Daniel. Incep sa cred si ca va trebui sa ma familiarizez cu imperiile ce s-au succedat in istorie pana la schimbarea erei, si toate astea numai pentru a-mi putea taia din interpretarile gresite ale profetului Daniel. Cat despre interpretarea si aplicarea corecta a celor scrise acolo nici nu indraznesc sa ma gandesc deocamdata, mi se pare – efectiv – peste puterile mele. E drept, ar fi Cineva la care sa apelez pentru ajutor, si ar mai fi si prin jur niste prieteni care sa-mi dea o mana (numai ca inca nu i-am descoperit). Ce e clar e ca intr-adevar toata cultura europeana constituie note de subsol la Platon si Aristotel – cum l-am auzit zicand pe Marius Cruceru – dar uite ca, in momentul de fatza, toata urzeala logicii grecesti nu e o scula nimerita pentru descifrarea spiritului oriental.  De unde necesitatea (a inca) unei metanoia (lol – tot termen grecesc) pentru apropierea felului oriental de a fi. Usor de zis, greu de facut.