noi, romanii…

Generalizand (poate nepermis de mult)…noi, romanii, avem un maaare avantaj fatza de fiii lui Lincoln: fiii US-ei au avut dintotdeauna (prea) suficient timp liber. Suflete odihnite, neobosite, nedijmuite. Cum zici iobag in engleza?

Noi insa o buna parte din istoria noastra, hai sa zicem de la 1776 incoace (ca sa para ca intram pe aceeasi usa…), am fost  obiditi, truditi, nacajiti, iobagiti. Dijma, claca si moartea erau de neevitat pentru marea majoritate a locuitorilor celor 3 principate. Cu putine pauze, cam astea ne-au caracterizat si in secolul XX. Cu exceptia ca mai nou le zicea taxe si impozite. :P

De ce-i asa… o stie El. Si Robert Kaplan. Si Lucian Boia.

De ce sunt toate astea un avantaj pentru romani? Urmeaza…

Valuable suggestions

...talk to me

Aceasta domnisorica va trebui sa invetze sa fie o fata normala prin preajma anilor 2019-2021, si apoi o domnisoara normala in anii 2022-2024, si apoi, in fine,  o adevarata young lady prin anii 2028. Intreb si io asa…la bunul simt…cam ce-ar trebui sa o invetze un tata pe fetitza asta ca ea sa implineasca dezideratele de mai sus? Sau nu, mai intai, care ar fi profilul unei adevarate young lady, in anii 2030? Si doi, ce-ar trebui facut pentru a contura acel profil?

Astept inteleptele voastre raspunsuri in partea de jos a paginii. Le voi citi cu tot interesul. Luati-o ca un exercitiu de anticipare/profetizare. Spor!

cand iti intra soarele in ochi…

Asa.  O situatie diferita de ramasul cu ochii in soare este cea cand iti intra soarele in ochi. Cand iti intra soarele in ochi orbesti. Nu mai vezi. :D (evident). Ce vrea sa insemne aceasta? Referitor la revelatia naturala inseamna ca oamenii, departe de a-L vedea pe Dumnezeu in creatie si de a-I multumi ca atare, s-au orientat spre creatie incvepand sa o ultr-aprecieze pe aceasta. De la atitudinile primitive fatza de natura, pana la reverenta stiintifica prezenta omul a fost uimit de natura, incercand sa o inteleaga, sa aiba o relatie cu ea (daca cu Dumnezeu nu voia).

Ce constatam noi? Si atunci, si acum contemplarea naturii, a legilor ce o guverneaza nu il indreapta pe om spre Creator, ci si mai abitir inspre creatie. De unde rezulta, ca cei fara de Creator sunt cei mai inversunati sustinatori ai independentei/obiectivitatii naturii. Cum se face asta? Un posibil raspuns este asta: neavandu-l pe Dumnezeu de partea lor, au trebuit sa se descurce in mediul ostil al Terrei, si atunci s-au apucat sa sondeze legile naturii, pentru ca stiindu-le, viata sa le fie mai usoara. Adauga la aceasta si faptul ca poporul evereu a avut interdictie la cititul in stele (desi nu la studiatul legilor miscarii  stelelor), finantarile/intrumentele de lucru  – si atunci, si acum – la dispozitia celor ce erau tare atasati de Yahweh.

Astfel ajungem la urmatoare situatie bizara: desi cerurile spun slava lui Dumnezeu, ele o fac fara grai; si atunci portavocea lor devine omul de stiinta agnostic (in cel mai bun caz) sau ateu (in cel mai nefericit caz). Credeti ca portavocea va transmite mesajul creatiei nedistorsionat? Ma indoiesc. Asa se face ca azi, potopul de reviste si de emisiuni despre natura indica, paradoxal, impotriva Artizanului naturii.

Nu intreb “da’ iubitorii de Creator ce bunica fac? Stau degeaba?”. Nu, nu intreb. Nu. Io zic doar ca in inflatia asta de descrieri ale naturii, dragutze, bune, adevarate, interesante, in inflatia asta deci incepi sa te intrebi daca nu cumva au dreptate astia. Lucruri corecte despre natura, nu poti sa zici ca-s false (ma refer la chestiuni gen legi matematice ale naturii, si la faptul ca balenele sunt mamifere), ajung sa nu mai fie invinse de strigatul pocaitilor, “Dumnezeu le-a facut asa!” Pentru ca ti se explica un lant de cauzalitati tare interesant in care Dumnezeu nu prea apare. Sau nu prea i se lasa spatiu sa apara, pentru ca argumentatia e destul de solida si fara El. “Flit! e o crapatura pe undeva” zic unii crestini. Dar nimeni nu se apuca sa reconstruiasca stiintele naturii (la zi!!!!!! nu chestii din 1985) in care sa arate “da, ba, loosers, uite ca daca  il bagi pe Dumnezeu are mai mult sens”. Meci forever pierdut in revelatia naturala? Nush. Chiar nush, si as vrea sa stiu.

Dar putem face ceva nu? Putem sa ne agatzam de Iisus, si nu stiu despre voi agnosticilor, dar io stiu ca merg in Rai. Iar daca stau sa ma gandesc bine, degeaba descrieti voi natura cat de cat corect, ya’ll gonna burn in hell mwahahahaha! Ar fi doar continuarea tampeniei sa facem asa. Totusi cred ca ne putem agatza de Iisus in felul urmator:

Omul asta, Iisus, fost supus acelorasi legi ale materiei carora le suntem supusi si noi, la care au fost supuse toate fiintele umane. Era alcatuit din molecule care respecta aceleasi legi. Si cam tot ce descoperim nnoi astazi despre natura e valabil si pentru El. Deci asta ar putea fi un punct de plecare mangaietor si solid in acelasi timp. Tot la Iisus ne intoarcem. La cine altcineva sa ne ducem?

Inchei cu o speranta: Iisus, cel supus legilor solide ale cosmosului, a patzit ceva incredibil. In acest cosmos guvernat de legi atat de precise, Iisus Hristos a murit. Procesele fizice, moleculare, au respectat legile fizice. Bun. DAAAAR…in acest cosmos, oameni buni, in Duminica Pastelor, Iisus Hristos a revenit la viatza….cu un corp ALTFEL!!! Acest cosmos a avut suficient loc si pentru corpul de slava al Domnului Iisus. Au existat legi si pt acesta. Deci, deci, people, INVIEREA lui Iisus Hristos este o temelie tare a abordarii stiintifice crestine.

Continuati va rog…

ce ie un mecanic…

…insa nu unul d-asta ordinar, ci unul cuantic. Pai, un mecanic cuantic este un individ care se ocupa cu mecanica cuantica. Logic, nu? :D

Limba romana, bat-o vina! Sau nu? Problema nu e limba romana, ci la limba in sine. Orice limba. Pentru ca limba unui popor este un ansamblu de corespondente intre realitatea obiectiva, mintea cetateanului cutare si mintile celorlalti concetateni ai cetateanului nostru.

Asa ca, pana una alta, cand ne aratam unul altuia o formula de genul ax+by= -1, gandim in limba care ne-a invatzat cea dintai formula “io/je/I/ich = 1″. Si abia dup-aia gandim in limbajul “universal” al formulelor/graficelor matematice.

Bun, sa revenim la piulitzele noastre de mecanici. Mecanica cuantica, spre dezamagirea unora poate, nu ESTE realitatea. Este doar o insiruire foarte dragutza si complexa, si aproape completa, despre cum INTELEGEM noi in cap realitatea din jur. Ca e o problema de INTELEGERE e evident: si Newton a inteles realitatea din jurul lui intr-un anume fel dar intelegerea lui nu l-a condus in fatza ecranului de 21 de inci. Einstein, Bohr, Heisenberg, Schrodinger, Dirac, ma rog toti cei 12 apostoli ai cuanticii au INTELES realitatea din jur altfel. Drept dovada faptul ca mi-au protzapit un ecran in fatza ochilor.

Deci, mecanica cuantica cu formulele ei este un model INTERPRETATIV al realitatii. Este legata definitiv de epistemologie cu toate implicatiile ce decurg de aici. Faza simpatica este ca acest model interpretativ nu este apropriat uniform de catre oamenii de stiinta. Dintre toate modelele interpretative de pana acum, indraznesc sa spun ca – in afara de cel biblic care il postuleaza pe Creator – , este modelul a-creatoresc cel mai traznit. Cel mai socant. Formulele – corecte, desigur – descriu realitatea macroscopica pe care o stim noi, intr-un mod halucinant de altfel. Incat zici ca e vorba despre SF-uri. Si totusi este un model interpretativ al realitatii de sub nasul nostru.

Dat fiind lucrurile in felul asta, ce-au zis oamenii de stiinta: “Modul in care descrie mecanica cuantica realitatea de sub nas nu concorda cu ceea ce constata nasul insusi. Trebuie sa gasim o trecere/un pasaj/o cheie de interpretare intre cele doua.” Familiare cuvinte, nu?

Si a fost hermeneutica. Hermeneutica cuantica. Cum decizi ce hermeneutica cuantica e cea mai buna ca pasaj de trecere intre cele doua tipuri de interpretari ale lumii (adica intre interpretarea bunului simt macroscopic si interpretarea matematica cuantica)? Cum decizi…habarnam. Prin…credinta, poate? Poate alaturi si hermeneutica biblica….Hm? Ia incearca!

vulpea intrebareatza

Bun. Sunt deja de 1 zi jumate in Franta. Pana acum e ok. M-apuc sa fac curat in memoria telefonului, unde am o grama de idei salvate pt a le blogui. Revin la tema tratata duminica seara in mesajul transmis despre revelatia naturalam asezonand-o cu o nuanta teologica mai accentuata.

De pilda, de ce doar oamenii sunt aceia care cugeta la legile naturii? Asta considerand bineinteles ca si celelalte animale cunosc niste cauzalitati care au loc in natura dar nu se intreaba despre ele. Nu am niciun dubiu ca vulpile sau delfinii sau uliii cunosc niste reguli esentiale, ba chiar si marginale, despre cum se misca lucrurile prin viata lor.  Pana si fluturele monarh care traieste doar 2 luni sunt convins ca stie multe despre planeta pe care traieste.

Cum se face deci ca doar omul, pe langa cunoasterea celor necesare supravietuirii, cauta sa sondeze din ce in ce mai mult legile naturii care-l inconjoara? Un posibil raspuns as zice ca este acesta: natura inconjuratoare contine anumite informatii/indicii pe care doar omul poate sa le decodeze. Si pe care celelalte animale nu pot. Natura este intr-un anume fel antropocentrica. In natura au fost lasate anumite indicii pentru o fiinta asemenea omului, care descifrandu-le, sa faca ceva cu ele inspre mai multul si mai binele intregii naturi.

Indraznesc sa zic ca Creatorul a lasat astfel niste conectori in natura prin care omul sa se lege de El. Daca Dumnezeu ar fi fost vulpe, atunci cred ca vulpile ar fi avut o partasie excelenta cu Vulpezeu. Asa insa, sunt implicati homo sapiens  si Dominus et Deus. 2 inteligente suficient de asemanatoare incat Una sa asunda in natura niste indicii despre Sine, si alta care sa le poata gasi. Lucru care zic io ca e tare dragutz. Ce pacat ca omul reuseste uneori sa fie animal si nu vrea sa intre in contact cu Cel ce a ascuns legile pe care acesta le descopera.