Ingeri in varf de ac…

 

 

 

La granita dintre real si supranatural se afla VARFUL DE AC. Varful acului, iar nu alt loc, e locul unde ingerii, cat de multi ar fi, vin sa hodineasca. Zice Toma din Aquino. Ma rog, pentru ei atunci era o virtute sa delibereze cu privire la intrebari existentiale gen “cati ingeri incap pe un varf de ac?”. Ceea ce socotesc o virtute azi e cugetarea la lucrurile de la margine.

Pe drumul de la Oradea la Zalau, primul sat dupa ce treci linia ferata de la Marghita si faci dreapta spre Zalau se numeste Marginea. :| Marginea cui? Ca nu e nici a judetului, nici a zonei populate exclusiv de ce stiu ce etnie, ca doara urmeaza dup-aia o gramada de localitati “post Marginea”. Aidoma, hotarul dintre lumea de aici si cea de dincolo trece, surprinzator, prin mijlocul bucatariei, mijlocul masinii, mijlocul bisericii s.a.m.d.

Ma apropii deci de zona populata de ingeri. Ma gandesc ca vine sarbatoarea Nasterii lui Iisus, am de repetat colindele cu enoriasii ca sa putem merge sa binevestim Minunata Veste “S-a nascut Salvatorul!“… si nu imi iese din minte intrebarea pusa de Papa Benedict al XVI-lea acum 1 an:
Are încă valoare şi însemnătate un „Mântuitor” pentru omul celui de-al treilea mileniu? Mai este necesar un „Mântuitor” pentru omul care a ajuns pe Lună şi pe Marte şi se pregăteşte să cucerească universul; pentru omul care explorează fără limite secretele naturii şi reuşeşte să descifreze până şi codurile minunate ale genomului uman?
Cu repeziciunea unui inger ce da navala spre varful acului zicem: DA. Dar, mai zice Suveranul Pontif:
Cristos este Mântuitorul şi al omului de astăzi. Cine va face să răsune în orice colţ al Pământului, în mod credibil, acest mesaj de speranţă?
Iar aci la “credibil” ne despartim. De frica (ca doara nu de drag – vezi 1 Ioan 4) sa nu pierdem mesajul de speranta am fi gata sa renuntam la credibil. Sau nu. Decat sa pierdem credibilitatea mai bine ajustam mesajul sperantei. Sau…sau…

Si uite asa ramane Copilul uitat in iesle, pentru ca pastorii (oierii, adica) si magii se conving reciproc cum sa dea vestea, incercand sa atraga in persuasiune chiar pe solii din cer.

Care insa, vorba lui Toma Aquinas, sunt ocupati sa prinda loc. In varf de ac.