Demascând docetismul (II)

Nu știu ce te-a atras să click-uiești articolul ăsta. Poate „demascând” (îți plac demascările?), poate „docetismul” (chiar îți place istoria Bisericii?), poate „(II)” ( :) ești matematician/ă). Mă rog, în oricare fel vei fi aterizat aici uite despre ce e vorba:

La școala teologică pe care am urmat-o am avut profesori buni. Așa. Primul și primul lucru pe care l-am învățat atunci când am început studiul doctrinelor creștinismului a fost doctrina despre REVELAȚIE. Adică despre cum aflăm noi care e faza cu Dumnezeu, omul, păcatul, Iisus etc. De unde aflăm noi despre cine e Dumnezeu și ce vrea El de la noi?

Răspunsurile greșite, pe care am fost sfătuiți să nu le urmăm erau:

1. RAȚIUNEA ne poate spune ceva valid despre Dumnezeu. Așa ziceau ăia de pe vremea lui Darwin și dup-aia.

2. SENTIMENTUL ne poate spune ceva corect despre Divinitate, prin experierea lui Dumnezeu. Das Gefuhl. Mă rog.

(3. TRADIȚIA ne este autoritativă. Etc.)

Varianta câștigătoare:

4. R-E-V-E-L-A-Ț-I-A!!! Este singura metodă de cunoaștere validă/autentică despre Dumnezeu. Revelația/descoperirea ce se coboară din cer sub forma Cuvântului: Întrupat, Scris, predicat. Revelație prin faptele divine și prin cuvintele divine.

Eh, acum e atunci. Mintea mea a înghițit repejor epistemologia (a se citi „chestia”) asta, fără să mă întreb dacă are și corespondent în realitatea extra-campusială. Avea și nu avea. :(

Ceea ce am zis în articolul precedent despre dubla natură a Dumnezeului Întrupat are un prim efect în modul în care noi îl citim/gândim/percepem pe Dumnezeu. La început noi am accentuat că Iisus e really Dumnezeu, în contra celor care ziceau doar că a fost un mare învățător. Apoi, secolul 19 a adus cruciadele pentru ineranța (fără greșealitatea) Bibliei, tot în contra celor ce ziceau că e doar compoziția unor oameni. Subliniind muuuult de tot că Dumnezeu a luat inițiativa de a ni se descoperi prin Cartea Lui, prin OMUL lui, am ajuns să uităăăăăăm că primul act de descoperire divină (i.e. revelație) este însăși creația pe care a făcut-o cu mânuța Sa. Desigur, nimeni nu a contestat că Dumnezeu e Creatorul, dar nici nu s-a murit de interes în a descoperi pe Creator din creația sa. Eventual, unii cu Biblia într-o mână și atlasul în cealaltă încercau să le potrivească într-un lecsó satisfăcător.

 

Principalul domeniu unde am pierdut noi, evanghelicii, teren, a fost în universitățile care produceau manualele tinerelor generații. Acolo s-a instaurat știința creației fără de Creator. Și de la Darwin încoace, creația smulsă din lesa Creatorului iubitor este folosită/îndreptată împotriva Lui și a celor ce încă mai cred în El.

De ce zic că am pierdut teren? Mentionați 1 om de știință român evanghelic de care a auzit lumea. Fie înainte de ‘89 fie după. Acum ziceți 1 pastor evanghelic de care a auzit lumea: 1…2…3…hai că sunt mai mult de 3. De ce mai mulți pastori și mai puțini oameni de știință? Pentru că viața de aici oricum e mizeră și trece. Aia de dincolo contează. Aici e docetismul. Cei 30 de ani ai lui Iisus până la începerea lucrării, ce-a mâncat el 3 ani jumate dacă tot era pe drum, ce credeau ăia din vremea lui despre feciorul tâmplarului ajuns profet, astea nu ne interesează prea tare. Creația adusă în ființă prin Logos…cine are timp și chef să o studieze.

Și atunci poate că e adevărat că Biblia și știința creației se contrazic. Mult noroc celor ce cred asta.

Ce-mi doresc eu însă pentru Octavian este să poată să Îl cunoască pe Dumnezeu nu doar ca pe Ăla din cer, ci și ca Cel ce a creat minunat pământul ăsta pe care ne trudim. Și cunoscându-l să poată povesti apoi despre El generației Lui.

Căci El știe din ce suntem făcuți…

Autorul Psalmului 103 s-a cunoscut cu autorul psalmului 139. Ambii exprimă adevăruri profunde despre fapte pe care știința din vremea lor nu le confirmase. Ca să spulber misterul e vorba despre David și intuirea lui, prin Duhul, că realitatea ce-l înconjoară depune o mărturie covârșitoare despre Creator. Iar lui David i se alătură aproape toți scriitorii Bibliei care au tratat subiectul.

Din păcate nu se alătură și prea mulți creștini azi. Sau dacă se alătură, o fac pe temeiuri științifice de pe vremea când Henry Morris era în vogă (sau mă rog, fratele S. era tata creaționiștilor din țară). Adică anii 1970.

De ce abordez subiectul? Pentru că Octavian va merge la grădiniță și apoi la școală și va trebui să ia 10 pe prezentarea evoluționismului. Și mai apoi va merge la facultate și (sper că mă) va întreba ce e cu mecanica cuantică? E teoria științifică ce explică lumea așa cum o știm? Sau e adevărată Biblia? Iar eu nu voi putea să îi zic că mecanica cuantică e îngrășământ bovin deoarece, ne place/nu ne place, cuantica este teoria care explică cel mai bine până acum ce zice Evrei 11:3:

 

Prin credință pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvîntul lui Dumnezeu,

așa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.

Nu uita, iubite cetitoriule, că credința ne leagă de Cuvântul Divin, iar cuantica ne leagă de lucrurile care nu se văd.

Ce mă râcâie cel mai tare e însă un nene fizician care prezintă de așa manieră cuantica și implicațiile ei încât 1. ca creștin trebuie să verific mereu dacă contrazice cumva Cuvântul și 2. ca fizician sunt bâtă încât zic “sună logic”! Fizicianul ăsta știți ce face? După ce prezintă minunat cuantica, fără formule (d-aia am fost în stare să citesc cât de cât site-ul), nenea vine și zice că – atenție!!! – buddhismul se potrivește de minune cu mecanica cuantică și implicațiile ei. Ca sa vezi!

Așa mi-aș dori ca un creștin solid să pună mâna să studieze modelul cuantic de explicare a realității și apoi să tragă concluziile ce se impun. Fie dpdv logic e coerent, și atunci cumva se completează cu Biblia, fie e incoerent și punct.

Unde sunt fizicenii creștini contemporani? Români, vreau să zic. Unde să fie…prin alte meserii sfinte sau laice…din păcate.

Aci se vede din nou DOCETISMUL!!!!!!!!!!!!!!!!!!! nostru.

Ce e aia revelație naturală? Nu există. Ce să studiezi creația ca să afli Creatorul? Biblia frate, asta te bagă în cer! Păi da, dar până în cer trăiești pe un pământ, for pete’s sake! Nu are nimic adevărata știință ceva despre Dumnezeu? Nu a lăsat urme Creatorul în creația pe care el a adus-o în ființă? Dacă nu era cuantica nu aveam nici unul blog, n-aveam amazon.com, Mess, videoproiectoare pt cântări etc. În mintea aia a lu’ Dumnezeu revelația naturală nu indică în același loc ca cea specială? E Dumnezeu vreun fel de schizofren? Io știu că revelația specială e cea mai cea. Corect. Dar de suntem docetiști și ignorăm tone de mărturii despre Minunatul Dumnezeu? Astea nu ne pot zidi sufletește ca și lauda și închinarea?

Din ce suntem făcuți oameni buni? Dumnezeu știe…tu știi? Ai vrea să afli? De ce “nu”? Ți-e frică, nu “te-ntere”, Îl lași numa’ pe Dumnezeu să știe? Zi “da” la ultimele întrebări și jură că nu mai mergi la doctorii ăia (care învață anatomie pe pâine) să te repare. Zi că vrei să știi și tu (o parte din) ce știe Dumnezeu și atunci nu numai cerurile vor spune slava lui Dumnezeu ci și tu și generația pentru care ești responsabil.

NO MORE DOCETISM!

Demascând docetismul (I)

O să folosesc metoda inductivă. Adică o grăma-de informații pentru ca apoi să sistematizez. Deci: Marți 12 februarie am catadicsit sa merg la o întâlnire cu pastorii din Comunitatea baptistă de București, care ei împreună cu mine să ascultăm pe un anume Blake Coffee. Care nu era nici black și nici nu a consumat băutura al cărei nume îl purta. Invers proporțional cu numărul participanților a fost fratele acesta. Adică, deși noi am fost vreo 10-12 (deșii șefii nu ar trebui să se pună că ei oricum trebuiau să fie acolo) omul ăsta a zis lucruri puternic de simple. Foarte bun fratele, și mă bucur că nu era pastor (doar fiu de pastor – LOL), nici vreo somitate, ci un membru al Trupului care slujea.

În timp ce vorbea mi-au venit idei. (Așa mi se întâmplă de cele mai multe ori. Când vorbesc oamenii lucruri deștepte îmi vin și mie idei bune. Când vorbește lumea prostii îmi vin idei bune prin contrast :D). Revenind. Ideea lui tipu’ ăsta erau cele 5 principii folositoare unei biserici aflate în criză. Pe măsură ce vorbea mi-am zis: ce anume va fi folositor pentru o biserică – Ungerea de care vorbește Ioan în prima lui epistolă sau Politica de care vorbește….mă rog….?

Primul impuls a fost să afirm răspicat (în mintea mea, nu uitați omul vorbește în față despre cele 5 principii): Ungerea. Bunul simț mă trăgea de rețelele neuronale și zicea: Politica. Ce-am făcut? Am luat frumos Ungerea, am luat și Politica și i-am pus mână în mână, că tot se apropia Valentine’s Day.

Să mă explic. Ungerea de care vorbește Ioan e indispensabilă ființării și funcționării unei Biserici a lui Hristos. Fără asta e PNG varianta fără Becali. În același timp, ar fi curată naivitate să invoci doar Ungerea atunci când trebuie să folosești metode politice. Ce e aia Politica? În opinia mea, formată citindu-l pe nu-mai-știu-cine, politica este ce se întâmplă între minim 2 oameni. Oriunde există cel puțin 2 oameni unul e șef celălalt e subaltern. În diverse forme și momente. Oriunde pe pământ există relații inter-umane apare și gestionarea acelor relații ținând cont de anumite aspecte specifice acelor oameni, adică politica. Că (cacofonie, așa-i?) pe plaiul românesc, politica înseamnă să dai la gioale cu sârg, asta e altă problemă. E politică perverită. Dar în Trupul lui Hristos sunt oameni nu îngeri. Iar relațiile între sfinți sunt gestionate de o politică sfințită.

Ceea ce înseamnă că trebuie avut știință politică, știință psihologică, știință de lucru cu masele, știința managementului conflictelor. Că dacă rămâi numai cu Biblia/ungerea și ignori politica, o faci pe socoteală proprie. Și se cheamă că ești fie ignorant, fie eretic. Ce erezie? Cum ce erezie? DOCETISM.

Veche din secolul I. Consideră că Iisus nu a fost OM.  Ci doar se părea că e om, o fantasmă de om. Evident, docetiștii nu aveau chef de produs erezii, dar nu știau cum să împace natura dublei naturi a lui Hristos. Am zis-o bine, nu? Natura naturii. Mă rog, pentru că nu au reușit să împace în mintea lor dubla natură, au ales să diminueze umanitatea lui Hristos, ceea ce în ochii lor nu era o impietate (așa cum ar fi fost diminuarea divinității Lui). De aici ajung până în zilele noastre o seamă de consecințe pentru orice e atins de dubla natură: Fiul, structura ființei umane, Scriptura,  Biserica, natura mântuirii, sacramentele, misiologia, veacul ce va veni, științele creației etc. Cam tot creștinismul, că tot e cu natură dublă.

Revenind la Biserica, ar fi tare interesant de știut de ce în Școală se predă numai latura idealistă a cârmuirii Bisericii, fără a teach-ui și politica (în sensul curat al termenului)? Psihologie, Comunicare publică, Managementul conflictului, Scrierea unui proiect eclesial, Lidărșip (da’ d-ăla calumea, nu doar “fii slujitorul lor frate!”), Implicarea în Sat/Comună/Oraș etc. astea unde să le învețe primus inter pares? Numai dacă nu cumva, nu credem că e nevoie de o instruire formală în așa ceva (chiar dacă se practică, să zicem de fiecare cum poate). Iar asta indică ceva despre teologia cu care operăm.

Cred că pentru evanghelicii contemporani demascarea și străduința de a menține unirea ipostatică la toate nivelurile (știu că nu e ușor, maestre, e greu să o tot ții în echilibru) ar fi o bandă bună de circulat pe calea spre cer.

Va urma