vulpea intrebareatza

Bun. Sunt deja de 1 zi jumate in Franta. Pana acum e ok. M-apuc sa fac curat in memoria telefonului, unde am o grama de idei salvate pt a le blogui. Revin la tema tratata duminica seara in mesajul transmis despre revelatia naturalam asezonand-o cu o nuanta teologica mai accentuata.

De pilda, de ce doar oamenii sunt aceia care cugeta la legile naturii? Asta considerand bineinteles ca si celelalte animale cunosc niste cauzalitati care au loc in natura dar nu se intreaba despre ele. Nu am niciun dubiu ca vulpile sau delfinii sau uliii cunosc niste reguli esentiale, ba chiar si marginale, despre cum se misca lucrurile prin viata lor.  Pana si fluturele monarh care traieste doar 2 luni sunt convins ca stie multe despre planeta pe care traieste.

Cum se face deci ca doar omul, pe langa cunoasterea celor necesare supravietuirii, cauta sa sondeze din ce in ce mai mult legile naturii care-l inconjoara? Un posibil raspuns as zice ca este acesta: natura inconjuratoare contine anumite informatii/indicii pe care doar omul poate sa le decodeze. Si pe care celelalte animale nu pot. Natura este intr-un anume fel antropocentrica. In natura au fost lasate anumite indicii pentru o fiinta asemenea omului, care descifrandu-le, sa faca ceva cu ele inspre mai multul si mai binele intregii naturi.

Indraznesc sa zic ca Creatorul a lasat astfel niste conectori in natura prin care omul sa se lege de El. Daca Dumnezeu ar fi fost vulpe, atunci cred ca vulpile ar fi avut o partasie excelenta cu Vulpezeu. Asa insa, sunt implicati homo sapiens  si Dominus et Deus. 2 inteligente suficient de asemanatoare incat Una sa asunda in natura niste indicii despre Sine, si alta care sa le poata gasi. Lucru care zic io ca e tare dragutz. Ce pacat ca omul reuseste uneori sa fie animal si nu vrea sa intre in contact cu Cel ce a ascuns legile pe care acesta le descopera.