Demascând docetismul (I)

O să folosesc metoda inductivă. Adică o grăma-de informații pentru ca apoi să sistematizez. Deci: Marți 12 februarie am catadicsit sa merg la o întâlnire cu pastorii din Comunitatea baptistă de București, care ei împreună cu mine să ascultăm pe un anume Blake Coffee. Care nu era nici black și nici nu a consumat băutura al cărei nume îl purta. Invers proporțional cu numărul participanților a fost fratele acesta. Adică, deși noi am fost vreo 10-12 (deșii șefii nu ar trebui să se pună că ei oricum trebuiau să fie acolo) omul ăsta a zis lucruri puternic de simple. Foarte bun fratele, și mă bucur că nu era pastor (doar fiu de pastor – LOL), nici vreo somitate, ci un membru al Trupului care slujea.

În timp ce vorbea mi-au venit idei. (Așa mi se întâmplă de cele mai multe ori. Când vorbesc oamenii lucruri deștepte îmi vin și mie idei bune. Când vorbește lumea prostii îmi vin idei bune prin contrast :D). Revenind. Ideea lui tipu’ ăsta erau cele 5 principii folositoare unei biserici aflate în criză. Pe măsură ce vorbea mi-am zis: ce anume va fi folositor pentru o biserică – Ungerea de care vorbește Ioan în prima lui epistolă sau Politica de care vorbește….mă rog….?

Primul impuls a fost să afirm răspicat (în mintea mea, nu uitați omul vorbește în față despre cele 5 principii): Ungerea. Bunul simț mă trăgea de rețelele neuronale și zicea: Politica. Ce-am făcut? Am luat frumos Ungerea, am luat și Politica și i-am pus mână în mână, că tot se apropia Valentine’s Day.

Să mă explic. Ungerea de care vorbește Ioan e indispensabilă ființării și funcționării unei Biserici a lui Hristos. Fără asta e PNG varianta fără Becali. În același timp, ar fi curată naivitate să invoci doar Ungerea atunci când trebuie să folosești metode politice. Ce e aia Politica? În opinia mea, formată citindu-l pe nu-mai-știu-cine, politica este ce se întâmplă între minim 2 oameni. Oriunde există cel puțin 2 oameni unul e șef celălalt e subaltern. În diverse forme și momente. Oriunde pe pământ există relații inter-umane apare și gestionarea acelor relații ținând cont de anumite aspecte specifice acelor oameni, adică politica. Că (cacofonie, așa-i?) pe plaiul românesc, politica înseamnă să dai la gioale cu sârg, asta e altă problemă. E politică perverită. Dar în Trupul lui Hristos sunt oameni nu îngeri. Iar relațiile între sfinți sunt gestionate de o politică sfințită.

Ceea ce înseamnă că trebuie avut știință politică, știință psihologică, știință de lucru cu masele, știința managementului conflictelor. Că dacă rămâi numai cu Biblia/ungerea și ignori politica, o faci pe socoteală proprie. Și se cheamă că ești fie ignorant, fie eretic. Ce erezie? Cum ce erezie? DOCETISM.

Veche din secolul I. Consideră că Iisus nu a fost OM.  Ci doar se părea că e om, o fantasmă de om. Evident, docetiștii nu aveau chef de produs erezii, dar nu știau cum să împace natura dublei naturi a lui Hristos. Am zis-o bine, nu? Natura naturii. Mă rog, pentru că nu au reușit să împace în mintea lor dubla natură, au ales să diminueze umanitatea lui Hristos, ceea ce în ochii lor nu era o impietate (așa cum ar fi fost diminuarea divinității Lui). De aici ajung până în zilele noastre o seamă de consecințe pentru orice e atins de dubla natură: Fiul, structura ființei umane, Scriptura,  Biserica, natura mântuirii, sacramentele, misiologia, veacul ce va veni, științele creației etc. Cam tot creștinismul, că tot e cu natură dublă.

Revenind la Biserica, ar fi tare interesant de știut de ce în Școală se predă numai latura idealistă a cârmuirii Bisericii, fără a teach-ui și politica (în sensul curat al termenului)? Psihologie, Comunicare publică, Managementul conflictului, Scrierea unui proiect eclesial, Lidărșip (da’ d-ăla calumea, nu doar “fii slujitorul lor frate!”), Implicarea în Sat/Comună/Oraș etc. astea unde să le învețe primus inter pares? Numai dacă nu cumva, nu credem că e nevoie de o instruire formală în așa ceva (chiar dacă se practică, să zicem de fiecare cum poate). Iar asta indică ceva despre teologia cu care operăm.

Cred că pentru evanghelicii contemporani demascarea și străduința de a menține unirea ipostatică la toate nivelurile (știu că nu e ușor, maestre, e greu să o tot ții în echilibru) ar fi o bandă bună de circulat pe calea spre cer.

Va urma