Asa. O situatie diferita de ramasul cu ochii in soare este cea cand iti intra soarele in ochi. Cand iti intra soarele in ochi orbesti. Nu mai vezi. :D (evident). Ce vrea sa insemne aceasta? Referitor la revelatia naturala inseamna ca oamenii, departe de a-L vedea pe Dumnezeu in creatie si de a-I multumi ca atare, s-au orientat spre creatie incvepand sa o ultr-aprecieze pe aceasta. De la atitudinile primitive fatza de natura, pana la reverenta stiintifica prezenta omul a fost uimit de natura, incercand sa o inteleaga, sa aiba o relatie cu ea (daca cu Dumnezeu nu voia).
Ce constatam noi? Si atunci, si acum contemplarea naturii, a legilor ce o guverneaza nu il indreapta pe om spre Creator, ci si mai abitir inspre creatie. De unde rezulta, ca cei fara de Creator sunt cei mai inversunati sustinatori ai independentei/obiectivitatii naturii. Cum se face asta? Un posibil raspuns este asta: neavandu-l pe Dumnezeu de partea lor, au trebuit sa se descurce in mediul ostil al Terrei, si atunci s-au apucat sa sondeze legile naturii, pentru ca stiindu-le, viata sa le fie mai usoara. Adauga la aceasta si faptul ca poporul evereu a avut interdictie la cititul in stele (desi nu la studiatul legilor miscarii stelelor), finantarile/intrumentele de lucru – si atunci, si acum – la dispozitia celor ce erau tare atasati de Yahweh.
Astfel ajungem la urmatoare situatie bizara: desi cerurile spun slava lui Dumnezeu, ele o fac fara grai; si atunci portavocea lor devine omul de stiinta agnostic (in cel mai bun caz) sau ateu (in cel mai nefericit caz). Credeti ca portavocea va transmite mesajul creatiei nedistorsionat? Ma indoiesc. Asa se face ca azi, potopul de reviste si de emisiuni despre natura indica, paradoxal, impotriva Artizanului naturii.
Nu intreb “da’ iubitorii de Creator ce bunica fac? Stau degeaba?”. Nu, nu intreb. Nu. Io zic doar ca in inflatia asta de descrieri ale naturii, dragutze, bune, adevarate, interesante, in inflatia asta deci incepi sa te intrebi daca nu cumva au dreptate astia. Lucruri corecte despre natura, nu poti sa zici ca-s false (ma refer la chestiuni gen legi matematice ale naturii, si la faptul ca balenele sunt mamifere), ajung sa nu mai fie invinse de strigatul pocaitilor, “Dumnezeu le-a facut asa!” Pentru ca ti se explica un lant de cauzalitati tare interesant in care Dumnezeu nu prea apare. Sau nu prea i se lasa spatiu sa apara, pentru ca argumentatia e destul de solida si fara El. “Flit! e o crapatura pe undeva” zic unii crestini. Dar nimeni nu se apuca sa reconstruiasca stiintele naturii (la zi!!!!!! nu chestii din 1985) in care sa arate “da, ba, loosers, uite ca daca il bagi pe Dumnezeu are mai mult sens”. Meci forever pierdut in revelatia naturala? Nush. Chiar nush, si as vrea sa stiu.
Dar putem face ceva nu? Putem sa ne agatzam de Iisus, si nu stiu despre voi agnosticilor, dar io stiu ca merg in Rai. Iar daca stau sa ma gandesc bine, degeaba descrieti voi natura cat de cat corect, ya’ll gonna burn in hell mwahahahaha! Ar fi doar continuarea tampeniei sa facem asa. Totusi cred ca ne putem agatza de Iisus in felul urmator:
Omul asta, Iisus, fost supus acelorasi legi ale materiei carora le suntem supusi si noi, la care au fost supuse toate fiintele umane. Era alcatuit din molecule care respecta aceleasi legi. Si cam tot ce descoperim nnoi astazi despre natura e valabil si pentru El. Deci asta ar putea fi un punct de plecare mangaietor si solid in acelasi timp. Tot la Iisus ne intoarcem. La cine altcineva sa ne ducem?
Inchei cu o speranta: Iisus, cel supus legilor solide ale cosmosului, a patzit ceva incredibil. In acest cosmos guvernat de legi atat de precise, Iisus Hristos a murit. Procesele fizice, moleculare, au respectat legile fizice. Bun. DAAAAR…in acest cosmos, oameni buni, in Duminica Pastelor, Iisus Hristos a revenit la viatza….cu un corp ALTFEL!!! Acest cosmos a avut suficient loc si pentru corpul de slava al Domnului Iisus. Au existat legi si pt acesta. Deci, deci, people, INVIEREA lui Iisus Hristos este o temelie tare a abordarii stiintifice crestine.
Continuati va rog…
Comentarii recente